Traumatismele grave la nivelul membrului superior apar preponderent la pacienți adulți de sex masculin. În general se produc în timpul utilizării diferitelor aparate sau utilaje din domeniul prelucrării lemnului sau al construcțiilor.
Tratamentul chirurgical în aceste cazuri este imperativ pentru repararea structurilor lezate (tendoane, artere, nervi, mușchi), iar chirurgul plastician trebuie să posede cunoștințe detaliate ale anatomiei locale și să stăpânească tehnicile chirurgicale specifice, aceste intervenții fiind adevărate provocări.
Nivelul de dificultate este semnificativ mai mare la acest gen de intervenții în cazul pacienților pediatrici având în vedere dimensiunile mult scăzute ale câmpului operator comparativ cu adulții.
Studiu de caz
În acest articol vă prezint un caz al unei fetițe în vârstă de 6 ani care în urma unui accident de joacă a suferit un traumatism prin tăiere cu o sticlă la nivelul 1/3 distale, pe fața anterioară a antebratului drept producând secțiuni complete ale tendoanelor flexoare superficiale si profunde ale degetelor 3,4,5; ale nervilor mâinii (median si ulnar) și a arterei ulnare.
După prezentarea pacientei în unitatea de primiri urgențe am fost solicitați pentru evaluare clinică, ulterior s-a realizat un set de analize de bază și internare pentru intervenție chirurgicală de urgență.
Întreaga intervenție s-a realizat sub magnificație (lupe și microscop), datorită structurilor anatomice foarte mici la nivelul antebrațului la copii, și au fost reparate toate elementele secționate, fără complicații adiționale pe parcurs.
Postoperator pacienta a fost pansată la două zile, aceasta nu a dezvoltat complicații locale sau generale, plaga a evoluat normal, iar după 5 zile de spitalizare a fost externată și dispensarizată prin ambulatoriu până la vindecare completă.
Intervenția chirurgicală în asemenea cazuri reprezintă doar prima parte din tratament. Dupa vindecarea plăgiilor sunt absolut necesare mai multe ședințe de fizio-kinetoterapie atent efectuate. Iar dacă acestea se realizează ne așteptăm ca pacienta să recupereze aproximativ 85-95% din funcția mâinii. În cazul copiilor recuperarea are rezultate mai bune comparative cu adulții, însă trebuie menționat faptul că leziunile nervoase necesită o perioada mai lungă de recuperare.
Concluzii
După cum am spus provocarea suplimentară în acest caz o reprezintă dimensiunile mult scăzute ale structurilor anatomice față de cele ale adulților (cu care suntem mai “obișnuiți”), dar și emoția care vine odată cu suferința unui copil. Însă în această meserie ne-am învățat sa lăsăm emoțiile la intrarea in sala de operatii iar focus-ul sa fie maxim pe interventia chirurgicala.
No comment